21dec2022: Memorialul Revoluției - Teatru - CNAA vs. LTIJ
Parte integrantă a parteneriatului încheiat între Colegiul Național ”Ana Aslan” și Liceul Teoretic ”Ioan Jebelean” din Sânnicolau-Mare, nou-înființata trupă de teatru a Liceului ”Ioan Jebelean” a dat replica Aslăneștilor întru-un program dedicat celebrării Crăciunului organizat, în mod tradițional, de liceul din Timișoara.
Prin urmare, membrii trupei, acompaniați de unii dintre cei mai fideli susținători, elevi și profesori(evident, între aceștia ”maestra lor de ceremonii”, profesor Alina Lăzăruică) au dat curs invitației de a fi pe afișul programului organizat de Colegiul Național”Ana Aslan”.
Pentru că e decembrie și pentru că Timișoara (și nu numai) în luna decembrie are o semnificație și o încărcătură emoțională aparte, această acțiune nu putea debuta decât printr-o aducere aminte și printr-un omagiu dedicat libertății și celor care în decembrie 1989 au murit pentru ea! Ca atare, primul obiectiv al expediției noastre a fost evident Memorialul Revoluției din Timișoara; am vizitat cu mintea, inima și trăiri contradictorii sălile unui muzeu destinat aducerii aminte și a reiterărilor obligatorii a tot ceea ce a însemnat comunismul, viața individului, frica și teroarea colectivă, dar și semnificativa și dramatica rezistență la comunism. Am experimentat, simbolic evident, că imprimarea cuvântului libertate, pe acel ”zid al plângerii” are miros de praf de pușcă, pe fundalul unui zgomotos acord al wagnerianului Die Meistersinger...
Momentul festiv al întâlnirii a debutat cu o premieră a trupei de teatru a gazdelor. ”Dictatorul”, operă a dramaturgului român Al. Kirițescu, a dat ocazia Aslăneștilor să reconstituie într-o manieră impresionantă, atmosfera politică românească interbelică, girată și marcată de figura controversată a lui Antonescu. Personajele ”președintele”, Stan Boldur, Coty Adam, principesa Sultana Tutubey, Lilla sau Matti, prin interpretarea actoricească magistral de savuroasă, au creat și au indus ideea că sunt prototipul și personificarea corupției universale, din perspectiva timpului și a spațiului (istoric ori contemporan).
Trupa de teatru ”Hobana” ne-a asigurat că o ”Să fie bine pentru toți”; după un scenariu original, povestea reconstituie, cu un umor negru trist de adevărat, parti-pris-urile unei familii obișnuite din societea românească, pentru care Crăciunul, iubirea, frumosul sunt doar cuvinte goale de conținut, suficiente însă pentru a crea impresia unei normalități lipsite de sens. Retoric ne întrebăm: Parol, Viorel! ”Crăciunul e despre iubire?”.
Crăciunul e însă timpul colindelor; angelic și cu multă căldură, cei doi colindători ai Colegiului ”Ana Aslan” au creat atmosfera și au încheiat cum nu se putea mai potrivit o ”frumoasă poveste de Crăciun”.
Nu ne rămâne decât să mulțumim gazdelor noastre că ne-au primit cu căldură; mulțumim de asemenea, că ne-au inspirat și ne-au permis să-i avem drept model! În drum spre casă colindăm în surdină ”Și-n cea mână busuiocu/ Să aibă gazda norocu!”
