Din nou la teatru - O noapte furtunoasă, 2025
Ianuarie 24, 2025
Parol, Mon cher-ul meu!
Pe onoarea noastră de liceeni de teoretic că acest ezirciț cu opera lui Caragiale ne face o mare bucurie; după Scrisoarea pierdută, Noaptea furtunoasă continuă să ne prezinte prototipuri și situații hilare, caraghioase și bufe, atât de specifice lumii lui Caragiale și a lumii noastre, cu un ușor update, evident. Altfel, de ce ne-ar fi atât de familiare și cunoscute îngânfarea negustorilor parveniți, rigiditatea reprezentanților forței publice sau arivismul amploaiaților?
Subiectul operei în sine este binecunoscut. Cine nu știe că Jupân Dumitrache, cherestegiu și căpitan în Garda Civilă, ține la ”onoarea lui de familist”. Chiriac, om bun la toate în casa lui Dumitrache, apără cu sfințenie onoarea jupânului, de pe poziția de amant al soției acestuia. Printr-o serie de malantanduuri și încurcături à la Caragiale, în acest triunghi amoros își face apariția Rică Venturiano, ”student în drept și publicist”, cel care îndrăgostit de Zița, cumnata căpitanului, ajunge acasă la jupân Dumitrache. Și după principiul, uite așa orbește omul la necaz, jocul personajelor se transformă într-o farsă de un comic nebun și extrem de proaspăt, ca să nu zicem actual(nu de alta, dar Rezon, mon cher, nu vrem să părem perimați!).
Au dat viață personajelor, într-un exercițiu care a îmbinat experiența și talentul consacraților Ioan Rizea și Matei Chioariu cu tinerețea, entuziasmul și în egală măsură talentul tinerilor actori Marin Lupanciuc, Darius Zet, Oana Antonovici și Cora Similian. Bagheta magică, care a orchestrat acest exercițiu maturitate-tinerețe exuberantă, a aparținut evident, Adei Lupu Hausvater.
I-am urmărit și de această dată cu mare entuziasm! Am fost luați însă pe nepregătite de durata piesei, chiar dacă știam că textul în sine nu este prea lung. Atât de surprinși încât aplauzele de la final au fost timide și discrete și nu reflectă în niciun fel prestația actorilor. Ne-am luat revanșa însă când, ca un bonus al fidelității noastre, actorii ne-au primit în mijlocul lor, ne-au răspuns la întrebări și ne-au secondat în jocul nostru cu fotografia făcută din unghiuri și lumini diferite. Le mulțumim, îi apaudăm și îi rechemăm la scenă. NOI, ca de fiecare dată, vom fi acolo să-i aclamăm!
Al tău pentru eternitate și per toujours,
Profesor Adriana Muntean
