Parte integrantă a parteneriatului încheiat între Colegiul Național ”Ana Aslan” și Liceul Teoretic ”Ioan Jebelean” din Sânnicolau-Mare, nou-înființata trupă de teatru a Liceului ”Ioan Jebelean” a dat replica Aslăneștilor întru-un program dedicat celebrării Crăciunului organizat, în mod tradițional, de liceul din Timișoara.
Prin urmare, membrii trupei, acompaniați de unii dintre cei mai fideli susținători, elevi și profesori(evident, între aceștia ”maestra lor de ceremonii”, profesor Alina Lăzăruică) au dat curs invitației de a fi pe afișul programului organizat de Colegiul Național”Ana Aslan”.
Pentru că e decembrie și pentru că Timișoara (și nu numai) în luna decembrie are o semnificație și o încărcătură emoțională aparte, această acțiune nu putea debuta decât printr-o aducere aminte și printr-un omagiu dedicat libertății și celor care în decembrie 1989 au murit pentru ea! Ca atare, primul obiectiv al expediției noastre a fost evident Memorialul Revoluției din Timișoara; am vizitat cu mintea, inima și trăiri contradictorii sălile unui muzeu destinat aducerii aminte și a reiterărilor obligatorii a tot ceea ce a însemnat comunismul, viața individului, frica și teroarea colectivă, dar și semnificativa și dramatica rezistență la comunism. Am experimentat, simbolic evident, că imprimarea cuvântului libertate, pe acel ”zid al plângerii” are miros de praf de pușcă, pe fundalul unui zgomotos acord al wagnerianului Die Meistersinger...
Momentul festiv al întâlnirii a debutat cu o premieră a trupei de teatru a gazdelor. ”Dictatorul”, operă a dramaturgului român Al. Kirițescu, a dat ocazia Aslăneștilor să reconstituie într-o manieră impresionantă, atmosfera politică românească interbelică, girată și marcată de figura controversată a lui Antonescu. Personajele ”președintele”, Stan Boldur, Coty Adam, principesa Sultana Tutubey, Lilla sau Matti, prin interpretarea actoricească magistral de savuroasă, au creat și au indus ideea că sunt prototipul și personificarea corupției universale, din perspectiva timpului și a spațiului (istoric ori contemporan).
Trupa de teatru ”Hobana” ne-a asigurat că o ”Să fie bine pentru toți”; după un scenariu original, povestea reconstituie, cu un umor negru trist de adevărat, parti-pris-urile unei familii obișnuite din societea românească, pentru care Crăciunul, iubirea, frumosul sunt doar cuvinte goale de conținut, suficiente însă pentru a crea impresia unei normalități lipsite de sens. Retoric ne întrebăm: Parol, Viorel! ”Crăciunul e despre iubire?”.
Crăciunul e însă timpul colindelor; angelic și cu multă căldură, cei doi colindători ai Colegiului ”Ana Aslan” au creat atmosfera și au încheiat cum nu se putea mai potrivit o ”frumoasă poveste de Crăciun”.
Nu ne rămâne decât să mulțumim gazdelor noastre că ne-au primit cu căldură; mulțumim de asemenea, că ne-au inspirat și ne-au permis să-i avem drept model! În drum spre casă colindăm în surdină ”Și-n cea mână busuiocu/ Să aibă gazda norocu!”
Am demonstrat că tradițiile noastre persistă, am demonstrat că NOI putem!
În luna noiembrie a acestui an, Consiliul Școlar al Elevilor din Liceul Teoretic "Ioan Jebelean" a demarat o acțiune de voluntariat care avea în vizor centrul de zi "Sfânta Maria", secția de bolnavi cronici a spitalului local și azilul "Casa Bunicilor". Putem să sperăm că le-am adus un zâmbet sincer pe fețe, acum, în perioada sărbătorilor. Prim organizatorul acestui proiect a fost președintele consiliului elevilor, David Csuy, din clasa a XI-a B.
În data de 17 decembrie elevii liceului teoretic și-au investit timpul și energia într-o vizită făcută celor vârstnici internați la spital, cu scopul de a schimba o vorbă, de a le auzi poveștile, și de a nu lăsa să treacă vreun Crăciun, fără ca acești oameni să nu se bucure de prezențe mai tinere cărora le pasă de starea lor.
Am fost mișcați să îi vedem, internați în saloane de câte 3, împărțiți in cazuri "fericite", cei care pot vorbi, și merge fără asistență, și cazurile "mai puțin fericite", în care seniorii erau la pat și/sau nu puteau comunica.
A fost imposibil să nu ne dea puțin lacrimile când "bunicii și bunicile" scormoneau după subiecte de discuție, orice, doar să se mai bucure de companie nouă încă 3 minute.
Prin bună-voința elevilor și a profesorilor, spitalul a fost aprovizionat cu produse de igienă, hrană, și alte necesități ale bătrânilor.
20 decembrie, 3 zile de la startul proiectului, noi, elevii, am vizitat "Casa Bunicilor", am fost întâmpinați de aceleași fețe ridate dar entuziasmate și zâmbitoare. Seniorii au fost încântați de colindele domnului profesor de religie Zoran Dușcă și ale corului pe care acesta îl coordonează. Ba chiar am avut alături un moș Crăciun care a înmânat un pachețel simbolic fiecărui internat.
Am fost din nou năvăliți de emoții când bunicii ne-au colindat înapoi cu "O, ce veste minunată!". Voci tremurânde, trecute printr-o viață întreagă dar totuși pline de blândețe, ne înconjurau. Nu pot descrie intensitatea sentimentelor cu care ne-a umplut acel moment.
Următoarea destinație era centrul de zi "Sfânta Maria", unde 22 de copii de toate vârstele își petrec timpul de la ora 12 la ora 17, 5 zile pe săptămână. Copii care nu au avut norocul unei familii înstărite și care sunt înscriși în acest proiect pentru a evita situația abandonului școlar. Sunt copii cum sunt toți, sunt frumoși, sunt creativi, sunt vorbăreți și plini de opinii. Din prima jumătate de oră petrecută acolo cei micuți au prins drag de noi și ne arătau cea mai nouă operă de artă, sau ne povesteau cea mai recentă năzbâtie. Cu ochii mari și gura căscată l-au primit pe moș Crăciun, care le-a dat fiecăruia un pachet cu dulciuri, covrigei, fructe, biscuiți, suculeț, și moșul mai știe ce a fost pe acolo.
Activitatea de voluntariat a liceului teoretic nu se oprește aici. Văzând cât de mult avem NOI capabilitatea să înseninăm ziua celor care au nevoie, am căzut de acord la nivel de consiliu că aceste vizite vor deveni un obicei mai des practicat, nu va mai rămâne o activitate din preajma sărbătorilor.
Sperăm din suflet ca această tradiție să se propage și în sufletul viitoarelor generații care vor călca pragul școlii și să nu piardă vreodată din vedere faptul că schimbarea începe cu NOI.
Trupa de teatru a Liceului Teoretic ”Ioan Jebelean” a fost înființată în toamna anului 2022, la inițiativa d-nei prof. dr. Adriana Muntean, coordonatorul de proiecte educative a școlii noastre, sub îndrumarea d-rei prof. Alina LĂZĂRUICĂ.
După o lună de activitate intensă, membrii trupei și-au ales numele „Hobana” și au prezentat piesa, „Să fie bine pentru toți”, creație proprie, în cadrul unui mini-spectacol, organizat în școală, dedicat sărbătorii Crăciunului. Piesa surprinde, după un scenariu original, o cină de Crăciun într-o familie românească, în viziunea tinerilor actori amatori. Mâine, 21 decembrie, vor duce piesa pe scena Colegiului Național Ana Aslan din Timișoara, într-un schimb de experiență între cele două școli care a început în martie acest an. Le dorim să “Break a leg” pe scena timișoreană!
Mini-spectacolul a fost continuat de corul, proaspăt botezat ”Sfântul Nicolae” care ne-a cântat și încântat cu o suită de colinde psaltice executate sub coordonarea d-nului profesor dirijor Zoran DUȘCĂ.
În încheiere, elevi ai clasei a 11-a D au pus în scenă “Poveste de Crăciun” după Charles Dickens. Ne-am întâlnit deci cu Ebenezer Scrooge, un zgârie-brânză ursuz care îi privește cu ură pe toți din jurul lui. Asta până în noaptea de Ajun, când primește vizita spiritului Crăciunului care îl duce într-o călătorie uimitoare, pe alocuri înfricoșătoare, în urma căreia bătrânul se schimbă.
Vă lăsăm în continuare cu vorbele lui Viorel : “Crăciunul este despre iubire!”
În ultimele două săptămâni înaintea vacanței de iarnă, elevii câtorva clase ale liceului nostru au reușit să se mobilizeze, să facă apel la spiritul civic și la acea porțiune a sufletului pe care o avem toți, dar aleg doar unii să o lase să iasă la suprafață, și să doneze bani, bani pe care noi i-am transformat în pachețele specifice Crăciunului pe care le-am dus mai departe centrului de zi ”Sf. Maria” din orașul nostru.
Pentru o după-masă, reprezentanții liceului nostru, membri CȘE, au ales să-și petreacă timpul liber ajutând copiii din acest centru, oferindu-le suport și atenție, invitându-i sau acceptând invitația de a lua parte la activități distractive, învățând totodată lucruri noi.
Noi spunem că am reușit să creăm o atmosferă caldă pentru copiii din centru făcându-i să se simtă iubiți și apreciați. Am înțeles, după această experiență, că prin acțiunile noastre, putem face o diferență în viața acestor copii și le-am oferit ocazia de a se simți valoroși, de a-și dezvolta abilități și încredere în ei înșiși.
Această acțiune a fost o experiență deosebit de revelatoare pentru toți cei implicați, atât pentru copiii din centru cât și pentru noi. Noi am învățat să fim mai empatici, ne-am dezvoltat abilități de comunicare și relaționare cu ceilalți. De asemenea, am învățat că implicarea în proiecte de voluntariat, întotdeauna ne face să creștem puțin, să ne auto-depășim cu fiecare ocazie. Vom căuta să repetăm astfel de experiențe pentru că doar astfel putem să schimbăm lumea într-un mod pozitiv, chiar dacă începem prin acțiuni la nivelul unui orășel micuț din vestul tării.
Consiliul Școlar al Elevilor din Liceul Teoretic ”Ioan Jebelean”
Nu va urma un text despre liceul nostru .. nici despre iarnă, despre vacanță .. nici măcar despre spiritul Crăciunului. Vor fi doar cuvinte. Despre noi, despre voi, despre mine sau despre tine, cuvinte simple care nu își propun să ofere cuiva vreo învățătură în locul propriilor învățături. Fiecare are motivele lui pentru a fi sau a face ceea ce face. Dacă nu te vei regăsi în textul de mai jos, nu se întâmplă nimic, derulează în continuare, poți merge liniștit mai departe. Noi suntem, însă, aici. Poate și alții. Poate la anul vom fi și mai mulți. Și vă expunem câteva gânduri în rânduri, câteva ingrediente cu care putem găti ceva bun, fără să existe vreo rețetă. Pentru că, între timp, noi am aflat că ingredientul secret este doar dragostea.
Ni se întâmplă adesea să ne supărăm pe ei, pe bunici. Tot adesea uităm cine sunt ei, rădăcinile, cufărul acela plin de povești misterioase, fascinante, aduse dintr-o lume și timpuri îndepărtate. Întotdeauna, în preajma bunicilor, nepoții au curaj să facă toate poznele posibile, să-și exploreze creativitatea și să-și lase liberă imaginația. Toți avem sau am avut bunici. Cu gândul la ei suntem și când suntem mari și am depășit perioada poznelor. Pentru că e doar normal să nu-i uităm, să nu-i abandonăm, să privim cu recunoștință înspre ei, să întoarcem puțin din ce am primit și să ne manifestăm aprecierea pentru tot ceea ce ne-au dăruit atunci când au fost în stare să o facă.
Continuăm să credem că solidaritatea și implicarea trebuie să devină firești pentru societatea în care ne dorim să trăim.
Un ”mulțumesc” aparte voluntarilor noștri pentru răbdare, devotament și timp, oamenilor de la spital pentru profesionalism și calitate, tinerilor din 11A și 12A pentru generozitate și prezență, tuturor celor care ne-au sprijinit în aducerea la bun sfârșit a acestui proiect pentru susținere și implicare, vouă celor care citiți aceste rânduri pentru gândurile bune pe care le îndreptați spre NOI.
Avem deja o tradiție în a fi cu Regina Maria și Regele Ferdinand în preajma Zilei Naționale. Dacă anul trecut, Majestățile lor au fost personificate cu atâta grație de (acum) foștii elevi ai liceului nostru, Teodora Podereu și Alexandru Pop, anul acesta, summis auspiicis au decis ca regina Maria să ne fie alături într-un mod inedit!
Luni, 21.11.2022, elevii claselor a XI D și a XII D au participat alături de colegii lor din alte școli la vizionarea filmului documentar Maria, inima României. Activitatea s-a desfășurat în incinta cochetului cinematograf din localitatea Gottlob.
Inițiativa a aparținut Inspectoratului Școlar Județean Timiș și doamnei Mirela Arimia, cea care girează și coordonează mai amplul proiect Zilele Regelui; parte integrantă a acestei activități, doamna Mirela Arimia și domnul John Florescu au fost prezenți în sală și au răspuns tirului de întrebări venite cu naturalețea interesului spontan și nedisimulat al auditoriului.
Documentarul este o producție Chainsaw Film Production și se bucură de susținerea Academiei Române și a Institutului Cultural Român. Echipa de producție a filmului este condusă de sus-amintitul John Florescu, cunoscutul jurnalist american, cu origini românești. Filmul prezintă povestea unei importante epoci din istoria României, văzută însă prin ochii celei mai cunoscute femei din Europa interbelică, al cărei destin a fost influențat de evenimente petrecute în palatele regale din România, în saloanele Parisului, pe străzile New-York-ului, la Kremlin și chiar în sălbaticul Vest american. Dincolo de narațiune și eveniment istoric, filmul ne-a surprins prin imagini unice cu Regina, datând de dinaintea și din timpul Primului Război Mondial( vizita Familiei Regale a Rusiei din 1914 la Constanța, Cazinoul din aceeași localitate în timpul bombardamentelor nemțești din 1916 etc.), vocea Reginei, într-o versiune apropiată de realitate, dar și prin vocea inconfundabilă a naratorului, inegalabilul Marcel Iureș.
Am descoperit și redescoperit deci atât femeia care se ascunde în spatele Reginei, cu tot ce ține de dragoste interzisă și frivolitate specific feminină, dar și Regina României, participant activ pe front, îngrijind soldații răniți și bolnavii de tifos și de holeră; am descoperit Femeia și Regina care sfidează la masa tratativelor de la Paris lumea profund masculină a diplomației postbelice, o ”leoaică” care se adresează cu fermitate și acel je ne sais quoi ”tigrilor” europeni și inabordabilului Wilson. Am reevaluat, redescoperit, am pus în context și înțeles finalmente cuvintele Mariei ”Misiunea mea era aproape misiunea unui bărbat, felul meu de a pleda a fost acela al unei femei”
Post- scriptum...noi fetele am înțeles mult mai bine rolul unei rochii bine alese mersul istoriei!
