Submit to FacebookSubmit to Google PlusSubmit to TwitterSubmit to LinkedIn
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • Home
  • Scoala Verde / Altfel
Megem? Mergem!
 
Atât doar a durat decizia de a face parte din această experiență minunată organizată de prof. Camelia Cucov și prof. Ramona Petcov care au propus pentru prima zi a Săptămânii Verzi o expediție spre două dintre cele mai spectaculoase destinații din țara noastră: cascada Bigăr și complexul mulinologic de la Rudăria, cel mai mare parc cu mori de apă din sud-estul Europei.
 
Ne-am înarmat deci, de dimineață tare, cu haine groase, impermeabile (nu de alta, dar e aprilie, și cine să fi știut cum se trezește vremea), provizii pentru o săptămână, deși planul era doar pentru o zi, multă apă, că doar trebuie să consumăm minim 2l de lichide pe zi, nelipsita doză de optimism la îndemână și bineînțeles, am împachetat și o rezervă serioasă de voie bună, care să țină loc și de GPS pentru că se anunțau zone fără semnal. (yey!) Am părăsit parcarea liceului fără să ne uităm înapoi și ne-am aventurat spre sălbăticia naturii hotărâți să transformăm orice obstacol într-o poveste amuzantă.
 
Spre prânz am ajuns la primul nostru obiectiv. După ce ne-am ciorovăit o bună bucată de vreme despre cum cade accentul pe Bigăr (spre exemplificarea pronunției greșite, aș cita un personaj foarte drag mie care într-un comentariu foarte drăguț pe care mi l-a lăsat spunea că după ce s-a prăbușit, a devenit BIGĂR AND BETTER) am rămas efectiv cu gurile căscate privind cum soarele se juca printre picurii de apă care cădeau colorând totul în nuanțe magice. Am sorbit clipele speciale şi le-am închis în suflet, ca să ne dea curaj pentru mai târziu. Desigur că am urcat până la Izvorul Bigăr. Am parcurs în sens invers curgerii apei cei 200 de metri, pe o potecă de munte care se înfundă cu un zid abrupt de piatră calcaroasă, nu înainte de a forma peștera (cu același nume și același accent) de sub care iasă un firicel de apă. Izbucul Bigăr este alimentat de un curs de apă subteran ce se varsă, de pe un prag stâncos, în râul Miniș formând cascada plasată de ”The World Geography” pe prima poziție într-un top mondial care include destinații din SUA, Filipine sau Australia.
 
La poalele Munţilor Almăjului, localitatea Rudăria îşi trăieşte eternitatea pe ritmuri mai puţin obişnuite: scrâşniturile pietrelor de moară în vuietul râului prăvălit pe trepte. De fapt, din anul 1970, comuna se numește Eftimie Murgu, în onoarea revoluționarului pașoptist născut aici. Numele vechi al localităţii vine de la pârâul Rudărica, cel care o străbate de la un capăt la celălalt şi pe care sunt amplasate 22 de mori cu ciutură. Inițial au fost 50 de mori, dar de la inundațiile din 1955 am rămas cu numărul actual, doar 15 funcționale, deși nu deodată. Una dintre ele, ”Îndărătnica” este singura a cărei roată se învârte în sens invers acelor de ceasornic. Deși tentant, nu am rămas peste noapte în această moară, chiar dacă legenda spune că dacă adormi aici, dimineața te trezești mai tânăr, pentru că roata îți va întoarce înapoi anii. În urcare, pe un traseu ușor de parcurs la pas domol, ești invitat să admiri și peisajul din jur. Pe lângă zecile de căderi de apă construite de localnici pentru a ajuta apa să cadă mai repede prin mori, stâncile sunt ceva ce nu poate fi exprimat în cuvinte. Primăvara se poate admira și o pădure de liliac, iar când dă în floare, localnicii lasă geamurile larg deschise pentru a-și umple casele cu parfumul care umple atmosfera. Din perspectivă biogeografică am admirat aici pinul negru de Banat, iasomia, mojdreanul și cărpinița, specii din zona submediteraneană. Pe undeva printre stâncăriile și bolovănișul calcaros, stau pitite și vipere cu corn, broaște țestoase de uscat și scorpioni carpatici pe care, din fericire, totuși nu i-am întâlnit.
 
Am stat la taifas, la o înghețată, cafea, limonadă pierduţi într-o după masă însorită. Am împărțit liniștea și tihna între noi. Ne-am încărcat bateriile cu forme şi privelişti de vis, să ne ajungă pentru multă vreme. Ne-am detaşat complet de toate cele rele, am pus pauză stresului şi am lăsat această expediție să fie ca o terapie. Am adunat amintiri frumoase, nu doar prin suveniruri sau fotografii, ci mai ales în suflet. Scurta oprire în Reșița la Muzeul Locomotivelor a făcut ca aventura noastră să prindă viteza necesară pentru a ajunge în timp util acasă.
 
Cu amintirile pline de culoare și emoții, ne-am întors cu zâmbetul pe buze către lumea noastră obișnuită, dar cu inimile îmbogățite de experiențele trăite. Această excursie va rămâne întipărită în memoria noastră ca un capitol de neuitat din cartea vieții noastre de liceeni aventurieri. Ne ştim, ne îndrăgim, încă nu ne-am plictisit unii de alţii. Vor mai urma ieșiri de genul acesta cu siguranță!
 
Prof. Dana-Marciana JEBELEAN

Print Email

Deși e rece și plouă, un grup de copii din mai multe clase ni s-au alăturat Alinei Petruș și mie și au adus un strop de căldură creativă la atelierul de bijuterii din materiale reciclate. Atmosfera a fost molipsitoare și pe parcurs au participat și elevi și profesori veniți inițial în vizită. Elevii au lucrat consecvent, și-au exersat îndemânarea, răbdarea, abilitățile de cooperare și de solicitare a ajutorului.
Vă lăsăm aici o parte din creațiile atelierului de azi:
 
 
Prof. Luminița Maleskov

Print Email

În cadrul Săptămânii Verzi, în perioada 22-26 aprilie, un grup de elevi ai liceului nostru avut oportunitatea de a participa la o excursie captivantă sub îndrumarea dedicată a doamnei profesoare Mariana Borbely. Această aventură educativă a fost o incursiune palpitantă în peisajul cultural și natural al Transilvaniei.
 
Prima oprire a fost la Grădina Zoologică din Oradea, unde elevii au avut șansa să admire o varietate de specii exotice și autohtone și să înțeleagă importanța conservării biodiversității. Apoi, au continuat cu vizita la Palatul "Vulturul Negru", un simbol al orașului Oradea, unde au descoperit istoria și arhitectura impresionantă a clădirii. Urmează apoi Palatul "Vulturul Negru", un monument impresionant care încântă ochiul și stimulează imaginația cu povestea sa istorică. Grupul a fost transportat în timp și a explorat camerele impunătoare și grădinile luxuriante ale acestui simbol al orașului Oradea.
 
Drumul i-a purtat pe elevi la Baia Mare, unde au descoperit fascinanta lume a mineralelor la Muzeul de Mineralogie. Cristale strălucitoare și pietre prețioase i-au fermecat și i-au inspirat să înțeleagă complexitatea și frumusețea naturii. Expoziția de cactuși a oferit o incursiune în lumea plantelor exotice și adaptările lor uimitoare.
 
O altă oprire importantă a fost la catedrala din Baia Mare, unde elevii au avut ocazia să înțeleagă importanța patrimoniului religios și să descopere detalii impresionante de arhitectură și artă religioasă.
 
Excursia a continuat cu o vizită la Universitatea de Nord din Baia Mare, unde elevii au avut șansa să descopere facilitățile și oportunitățile educaționale oferite de instituția respectivă. Turnul lui Ștefan a fost o altă atracție deosebită, oferind o panoramă impresionantă asupra orașului și a împrejurimilor sale.
 
Momentul culminant al excursiei a fost plimbarea cu mocănița, o experiență autentică și captivantă a călătoriilor cu trenul în zonele montane. Elevii au avut parte de peisaje spectaculoase și de o atmosferă nostalgică, descoperind farmecul călătoriilor cu abur.
 
În stațiunea montană Borsa, unde elevii au avut ocazia să se bucure de aerul curat al munților și de frumusețea naturii înconjurătoare. Ultima oprire a fost la Grădina Botanică din Cluj. Excursia s-a încheiat cu amintiri de neuitat și cu emoții încântătoare, oferind elevilor o perspectivă nouă și inspirație pentru viitoarele lor aventuri și descoperiri.
 

Print Email