Într-o lume dominată de agitație, superficialitate și o goană nebună după nou, integrarea unui clasic, fie el chiar marele Caragiale, reprezintă o provocare colosală. Punerea în scenă a unei noi variante a piesei "O scrisoare pierdută" fără a cădea în capcanele banalității, redundanței sau mediocrității devine o sarcină extrem de dificilă și delicată. Și totuși, actorii Teatrului Național ”Mihai Eminescu” din Timișoara au reușit să o facă și să ne cucerească deopotrivă. Cu o delegație remarcabilă ca și număr ( > 5! [factorial] ), am cucerit sala mare a Operei Naționale. Am râs la unison, cu gura până la urechi și am fost cuceriți de farmecul acestui clasic al teatrului românesc. Ne-am simțit cu adevărat bine într-o reprezentație plină de surprize, iar energia contagioasă a actorilor ne-a făcut să ne simțim ca și cum am fost pe scenă alături de ei!
Pentru că ați avut puțintică răbdare .. și ați ajuns cu lectura până în acest punct .. iar eu am avut răgazul necesar pentru a-mi contura o părere despre ceea ce am văzut ieri seară pe scena Teatrului Național din Timișoara, fără a avea intenția sau pretenția unui comentariu literar (este vorba totuși despre ”O Scrisoare Pierdută” și toată lumea ar trebui să o știe .. dacă nu o știți, faceți bine și puneți mâna pe carte) iată deci povestea pe scurt: Suntem în mijlocul unei campanii electorale (ironic, nu-i așa?!?) undeva într-un orășel de provincie. Avocatul Nae Cațavencu se agață de funcția dorită (deputat, desigur) cu dinții și nu se oprește de la nimic pentru a o obține. Așa că-l șantajează pe Tipătescu, prefectul județului, un tip șarmant, cu publicarea la gazetă a unei scrisori de dragoste, pierdută de iubita lui, Zoe Trahanache, soția șefului local al partidului. Zoe profită de toate “armele” pe care le are la îndemână ca să-și convingă iubitul și soțul să cedeze. Exact când crede că a reușit, politica "de la centru" dictează apariția lui Agamemnon (cuceritorul Troiei) Dandanache, un nou jucător în terenul politicii locale. Pe lângă toate acestea, Trahanache, un maestru al jocului politic, nu stă degeaba, iar șantajatorul devine șantajat. În bătaia (la propriu) organizată de polițistul Ghiță Pristanda și ”șeful", Cațavencu își pierde pălăria în care ascunsese scrisoarea incendiară, care, cu ajutorul Cetățeanului Turmentat, ajunge din nou în mâinile frumoasei și nestatornicei Zoe.
Nu ne-au scăpat detaliile care scot încă o dată în evidență talentul regizorului (al regizoarei, ca să fim corecți, Ada Lupu) și al scenografilor. Foarte des este prezent pe scenă un mop și o găleată, am înțeles ideea de insalubritate și modul excelent de a explica starea politicii, chiar și actuale. Personajul Ghiță (Bogdan Spiridon)este savuros, este mare cât tot spectacolul, joacă (din picioare, după cum îi spune și numele) absolut pe tot parcursul piesei după cum îi cântă unul și altul. Servilismul funcționarului public este scos în evidență de tava cu pahare pe care o poartă tot timpul. Cuplul spumos, Farfuridi și Brânzovenescu au tot timpul o traistă / servietă după ei, pregătiți deci oricând pentru ceea ce numim azi traseism politic. Zoe, ee, Zoe, interpretată magnific de Claudia Ieremia, a captat atenția complet. Multitudinea de peruci, în culori diferite, ne-au ajutat să-i înțelegem diversitatea de fațete pe care le-a afișat. Mărturisesc că m-a frapat hamacul de pe scenă de la domițiliul prefectului. Să fie un simbol al confortului sau indolenței, aducând o notă de ironie și umor subtil în contextul intrigilor politice și sociale din piesă? Sau poate sugerează o atmosferă relaxată, contrastând cu agitația din jurul personajelor? Poate reflectă un simbol al trădării sau al lucrurilor ascunse, fiind un potențial loc în care personajele au conversații discrete sau întâlniri clandestine. Mergeți și vedeți piesa și sunt deschisă la discuții pe această temă.
Caragiale rămâne la fel de pertinent în ziua de azi precum era acum 100 de ani. Soțietatea noastră este încă profund coruptă, iar jocurile de culise sunt la fel de omniprezente. La fel ca personajul Trahanache, mulți oameni aleg să vadă doar ceea ce le convine. Prea multe femei optează pentru căsătorii bazate pe confortul financiar, doar pentru a realiza ulterior că au nevoie de mai mult și își caută un Tipătescu. Cetățeanul turmentat poate fi încă oricine, eu sau tu sau noi, toți bieții amețiți, rămași fără variante de alegere, obligați mereu să alegem răul cel mai mic. Și în ceea ce privește trădarea, există aceeași abordare: "Trădare, trădare, dar să știm și noi!"
Mulțumim, Adriana Muntean pentru o seară delicioasă!
Încheierea i-o las tot lui Caragiale ”Copiii noștri vor avea poate de ce să plângă – noi am râs destul”
Elevii Liceului Teoretic Ioan Jebelean beneficiază, periodic de activități educative diverse ce urmăresc, nu doar pregătirea pentru viață, ci și ieșirea din cotidianul banal.
Luna februarie, astfel, s-a dovedit extrem de bogată în propuneri venite din partea cadrelor didactice. În urmă cu doi ani, în România, a fost promulgată o lege conform căreia, în fiecare an, în 15 ale lunii februarie să se sărbătorească Ziua lecturii în instituțiile de învățământ. Și, pentru că cititul trebuie să reprezinte pentru tinerii noștri o activitate zilnică, dascălii de limba și literatura română le-au propus elevilor să se prezinte la oră cu cartea preferata. Într - un cadru relaxant, la un pahar de ceai și la un pahar de vorbă, copiii au povestit colegilor lor, pe scurt, conținutul romanului iubit, astfel încât, să îi motiveze și pe acești să parcurgă prin lectură cartea respectiva. Impresionant a fost că toți tinerii au venit la oră cu o carte și și-au susțiut punctul de vedere, răspunzând, chiar, la întrebări suplimentare.
Activitatea, foarte reușită, a fost propusă pentru a le deschide elevilor apetitul și dragoste pentru cărți și pentru a-i determina să citească, în fiecare zi, măcar câteva pagini.
La sfârșitul orei, elevii au făcut schimb de cărți și au notat pe tabla cele mai atractive titluri pentru a tine seama de ele în viitor.
Salutări strălucitoare ca și turnul Eiffel la începutul fiecărei ore de după apus!
Astăzi vă aducem povești și amintiri din Paris, orașul care ne-a furat nu doar inimile și ne-a umplut sufletele cu magie și aventură!
Am început cu Montmartre, cartierul pitoresc și boem al Parisului, unde străzile înguste ne-au purtat printre artiști, cafenele cochete și boulangerii fermecătoare. Catedrala Sacré-Cœur ne-a răsplătit cu o panoramă uimitoare a orașului, o recompensă pe măsura celor 222 trepte urcate cu sufletul la gură. Fiecare lumânare aprinsă aici de grupul nostru a reprezentat o intenție sau o dorință specială, o cerere pentru ajutor divin sau recunoștință pentru binecuvântările primite. La ceas de seară târzie ne-am strâns în jurul a câtorva mese dintr-un restaurant micuț și cald, într-o atmosferă rustică și chic și am savurat preparate culinare deosebite.
Pașii ne-au purtat apoi înspre vestitul Moulin Rouge, deschis în 1889 și devenit rapid un simbol al vieții de noapte pariziene. Vârsta personajelor principale ale acestei scrisori ne-au permis să admirăm clădirea doar de afară, fără să asistăm la un spectacol de cabaret, despre care știm că sunt îndrăznețe, pline de energie, senzualitate și glamour.
Dimineața următoare ne-am pierdut în luxul și istoria Palatului Versailles, am admirat grădinile fermecătoare și saloanele regale care încă respiră opulență. Château de Versailles ne-a transpus într-o altă epocă, plină de fast și splendoare, în timp ce ne imaginăm viețile pompoase ale monarhilor francezi.
Muzeul Luvru și-a deschis porțile către un univers fascinant al artei, unde fiecare colțișor ascundea o poveste captivantă și o capodoperă surprinzătoare. Ne-am împărțit în tabere, am primit harta muzeului și am pornit la o întrecere foarte serioasă de bifat obiective din muzeu. Pe rând, ne-am bucurat de Mona Lisa, care era totuși la locul ei, deși suntem aproape siguri că nu este originalul, doar Mr. Bean a distrus, în film, tabloul. Am aflat că este cel mai faimos și totodată scump exponat ($860,000,000) din Musée du Louvre, muzeu care nu se va despărți totuși niciodată de Mona Lisa, ceea ce face ca tabloul să fie neprețuit. Venus din Milo și Victoria din Samothrace ne-au așteptat cu interes. Rembrandt are 4 capodopere expuse în muzeu. Statuia Ain Ghazal este cel mai vechi exponat (7000 î.H.). Am vrut NOI să vedem și "Libertatea Conducând Poporul" a lui Delacroix, dar se afla într-o zonă închisă din cauza unor lucrări de reabilitare. Am bifat Codex Hammurapi, regele babilonian care a pus pe "hârtie" = a se citi diorit, "legea talionului'", exponat datând din perioada Egiptului antic și am căzut de acord că nu ne-ar ajunge ani de zile să surprindem misterul ascuns în spatele fiecărei lucrări de artă. Am fost, evident toți declarați câștigători, pentru că, de fapt, ne-am bătut doar cu timpul.
Galeriile Lafayette au urmat și ne-au răpit cu eleganța și rafinamentul lor, oferindu-ne o doză generoasă de glamour parizian. Am profitat, evident, și de panorama vizibilă de pe acoperiș și am furat ploii din ce în ce mai generoase, câteva imagini, totuși clare!
Turnul Eiffel, o icoană a orașului, ne-a întâmpinat cu o panoramă spectaculoasă a Parisului și cu emoții care ne-au luat respirația. Am urcat cu liftul, din cauza vremii nefavorabile, pentru că după o zi de bătut Parisul la pas, sigur că ne-am dorit în sinea noastră să urcăm pe scări. Din păcate, nu s-a putut, ne-am sacrificat și am luat liftul pentru a ajunge la 300 de metri deasupra orașului luminilor. Am descoperit în vârf o cameră în care se ascundeau de vântul și de ploaia devenită deja foarte serioasă Thomas Edison, Gustave Eiffel și fiica sa, Claire. Am aflat ulterior că erau doar figuri de ceară.
Am avut privilegiul să ne îmbarcăm într-o plimbare cu vaporașul pe Sena, fluviul care străbate sufletul Parisului. Sub o ploaie ușoară deja, de după-amiază, am navigat pe apele sale, admirând grandoarea clădirilor istorice și frumusețea podurilor romantice care îi încântă malurile. Am urmărit cu ochii mari de uimire frumusețea ireală a podului Alexandru al III-lea (simbolul prieteniei franco-ruse).
Desigur, nu puteam să ratăm simboluri precum Arcul de Triumf și Champs-Élysées, unde am pășit cu mândrie pe urmele istoriei și ale eleganței.
Atelierul Brâncuși și centrul cultural Pampidou ne-au deschis inimile către lumea fascinantă a artei moderne și contemporane.
Ploaia a fost un factor care ne-a încercat rezistența, dar nu ne-a împiedicat să ne bucurăm de fiecare moment. A fost o ploaie persistentă serioasă, dar ca o echipă plină de entuziasm și determinare ce suntem, am continuat să ne distram și să ne creăm amintiri de neuitat!
Mulțumim Adriana Muntean că ai pus la cale această aventură minunată!
Mulțumim, Paris, pentru că ne-ai învățat să visăm mai mare și să trăim mai intens! Nu am spus ”adio”, ci doar "au revoir"! Îți mulțumim pentru fiecare moment minunat și promitem să ne întoarcem cât de curând posibil!
”Nu există carte care să substituie lumea, nici măcar cartea care să substituie un film sau un...sandvici”(Mircea Cărtărescu, Cațavencii, Interviuri); există însă oameni care pot crea o lume prin simpla lor prezență!
A făcut-o Mircea Cărtărescu în Aula Magna a Universității din Timișoara când, atât de firesc, a dat startul unei aventuri mai puțin obișnuite: aventura literaturii! În mod surprinzător(în mod egal pentru noi cei din sală dar și pentru vorbitor) literatura a fost ”substituită” poeziei. Ne-am bucurat prin urmare, să-l secondăm pe Mircea Cărtărescu în aceast laudatio atât de neobișnuit adresat poeziei; am ascultat și analizat, am rememorat și făcut analogii, ne-am amintit lecturi și teme care ne-au marcat studenția(mai mult sau mai puțin îndepărtată).
Subjugați de temă, subiect și expunere ne-ar fi foarte greu să rezumăm(fie și scolastic) firul roșu al retoricii; rămânem însă cu revelația utilității lecturii! La întrebări precum”De ce iubim femeile?” sau ”De ce ar trebui să citim?! răspunsul e cât se poate de firesc; iubim femeile pentru că sunt femei și citim doar dacă e modul nostru de a viețui; nu trebuie să iubim sau să viețuim într-un anume fel; e de ajuns să ”viețuim” în felul nostru!
Cu toate acestea, ne-am bucurat din inimă că lectura e un mod de viață pentru foștii noștri elevi. Și am imortalizat asta cu bucuria revederii!
In imagini o echipă extraordinară de elevi care au participat la editia a XIV-a a concursului de CHIMIE "Memorial Octavian Larionescu" desfășurat in mediu online, in data de 06.04.2024. Acești tineri talentați și dăruiți au obținut o serie de premii și mențiuni, reprezentând cu cinste școala noastră, prin dedicarea lor pentru chimie. Felicitări tuturor participanților pentru efortul și performanțele lor! Sunt foarte mândră de voi! Cei remarcați in mod deosebit, multi dintre cei participanți sunt: Radu Catalin Alecu clasa a XIIa P1, Vilceanu Iulia clasa a XIIa P2, Budeanu Dan clasa a XII a PIII. Premiul III au obtinut si elevii Albert Edward, Ceausu Alex si Gheorghe Alex din clasa a IXa. Avem si mentiuni speciale si anume Dafina Nechitoi din clasa a Xa si Marco Aranghelovici din clasa IXa. Vă felicit din suflet pe toți si vă doresc mult succes mai departe!
Europa ta, părerea ta! (Your Europe, Your Say! – YEYS) este o manifestare anuală organizată de CESE pentru tineri care, începând din 2010, aduce laolaltă aproximativ 100 de elevi și peste 30 de profesori. Anul acesta, participanți din toate cele 27 de state membre ale UE, din cele șapte țări candidate la UE și dintr-o școală europeană cu sediul la Bruxelles se vor reuni pentru a dezbate un subiect de actualitate care îi privește pe tineri.
YEYS 2023 este intitulat „Dialoguri cu tinerii pe tema democrației”. Discuțiile se vor axa pe importanța capacitării tinerilor, a participării active și a implicării lor în procesele democratice și politice. Scopul evenimentului este de a-i ajuta pe tineri să înțeleagă ce înseamnă cetățenia activă într-o democrație participativă și care sunt valorile europene, explorând, în același timp, modalitățile prin care tinerii se pot implica activ în procesele democratice.
Evenimentul Yeys2023 se va finaliza prin recomandări concrete pe tema implicării tinerilor și a democrației durabile în Europa adresate de către tinerii participanți instituțiilor UE (Comisia Europeană, Parlamentul European) care le vor dezbate și (probabil) vor adopta o rezoluție.
Liceul Teoretic “Ioan Jebelean” a fost selectat (aleatoriu, din peste 600 candidaturi depuse) să participe la evenimentul Yeys2023, după depunerea candidaturii în decembrie 2022. Urmare a acestui fapt, un grup de 3 tineri și un profesor însoțitor din liceul nostru va lua parte la întâniri, discuții, dezbateri în 23-24 martie 2023, la sediul CESE din Bruxelles.
Urmare a selecției liceului nostru, am primit, în 9 martie 2023, vizita d-nului conf. univ. dr. Cristian Pîrvulescu, decanul Facultății de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative București. Ne-a trecut pragul în calitatea sa de membru al Comitetului Economic și Social European. De-a lungul a aproape 3 ore i-a provocat pe 23 de tineri ai liceului la discuții pe tema teoriilor conspiraționiste mondiale. O teorie a conspirației este o explicație pentru un eveniment sau o situație care afirmă existența unei conspirații de către grupuri puternice și sinistre, adesea cu motivație politică, atunci când alte explicații sunt mai probabile. Termenul are, în general, o conotație negativă, implicând că atractivitatea unei astfel de teorii se bazează pe prejudecăți, convingeri emoționale sau dovezi insuficiente. O teorie a conspirației este diferită de o conspirație; se referă la o conspirație ipotetică cu caracteristici specifice, incluzând, dar fără a se limita la, opoziția față de consensul principal în rândul celor care sunt calificați să-i evalueze acuratețea, cum ar fi oamenii de știință sau istoricii.
QAnon, Yoga, Pizzagate, Illuminati, Covid, platitudinea sau nu a planetei noastre, Harry Potter, animăluțele de companie ale fiecăruia dintre noi, unde și ce date stochează mediile de socializare pe care le folosim, si mai ales, cum le utilizează, chiar și raportorul și compasul din laboratorul de informatică au apărut în discuțiile tinerilor cu d-nul Pîrvulescu. Dezinformarea, știrile false, modul în care putem proba o teorie au fost analizate din multe puncte de vedere. Am apreciat la maxim timpul petrecut în compania d-nului profesor și am rămas cu o sete de cunoștere care foarte greu poate fi pusă în cuvinte..
[Comitetul Economic și Social European (CESE) este un organism consultativ al UE care oferă consultanță privind legislația și politicile UE. Aduce împreună reprezentanţi din toate domeniile societății civile organizate. Membrii CESE provin din grupuri care apără interesele unei game largi de organizații economice, sociale și societale la nivel național: patronate, camere de comerţ, fermieri, organizaţii și întreprinderi mici și mijlocii, sindicate, cooperative, ecologisti, oameni cu dizabilități, tineret, consumatori, mediul academic, etc. CESE are 329 de membri din toate cele 27 state membre UE, fiecare numit pentru cinci mandate anuale. CESE consideră că participarea tinerilor în luarea deciziilor va avea ca rezultat reglementări și politici mai potrivite necesităților tinerilor și, prin urmare, lucrează la interacțiunea cu tinerii într-un mod structurat.]
