În perioada 29.10 – 31.10. 2024, un grup de 37 de elevi de la Liceul Teoretic ”Ioan Jebelean” au participat la excursia organizată de prof. Șirianțu Adelina în localitatea Chișcău, județul Bihor.
Obiectivele turistice propuse și vizitate au fost Groapa Ruginoasa (rană vie în trupul muntelui, eroziunea continuă și în zi de azi, însă pe o parte a gropii crește vegetație datorită pantei mai line) situată la o distanță de 40 de minute de localitatea Vârtop, pârtia de schi și telescaunul din Vârtop, vizitate în prima zi, a doua zi am vizitat canionul Sighișel, situat la 5 km de localitatea cu același nume, în ultima zi am vizitate Peștera Urșilor, fiind cazați în vecinătatea acesteia și centrul orașului Oradea.
Elevii au fost încântați de această excursie, motivele fiind: drumețiile, feluritele culori ale toamnei, s-au cunoscut mai bine, au legat noi prietenii, zilele însorite, aerul curat, descoperirea de locuri noi. Mărturie stau pozele atașate.
Elevii noștri au avut parte vineri, 25 octombrie, de o experiență de 5 stele literare la Castelul Nako, unde au fost față în față cu criticul literar Nona Ropotan și scriitorii Ciprian Măceșaru și George State, care i-au întâmpinat cu idei, povești și răspunsuri care le-au pus pe jar imaginația.
Această întâlnire în cadrul Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara a fost mai mult decât o simplă lecție de literatură, a fost o călătorie prin idei, discuții și... evident, au avut șansa de a pune întrebări directe unor oameni care trăiesc din povești. De la curiozități despre procesul de creație, până la întrebări „de culise” despre cum ia naștere o carte, fiecare întrebare a deschis o nouă fereastră spre lumea fascinantă a literaturii.
Deși unii juniori au spus că s-au dus să „tragă cu urechea” la secretele autorilor; alții, că au plecat inspirați să scrie următorul best-seller, suntem siguri că majoritatea vor deveni cititori de nota 10!
După o primă experiență memorabilă în luna mai, ne-am întors cu forțe proaspete (și cu două autocare pline de elevi entuziasmați) pentru o nouă întâlnire cu eternul Caragiale și "O scrisoare pierdută".
Am râs din nou, dar parcă de data asta am prins și mai multe subtilități – fie asta un semn că piesa e ca un vin bun, se îmbunătățește cu fiecare vizionare, fie că și noi am început să înțelegem mai bine cât de adânc bate umorul politicii.
Ce-am văzut? Pe scurt: un univers teatral unde șmecheria și naivitatea coexistă, iar personajele noastre preferate continuă să jongleze cu scrisori, pălării pierdute și... șantaj politic. De data asta, ne-a lovit cât de contemporan sună totul. Agamemnon Dandanache, cu aerul lui de "fac treabă dar nu știu ce fac", parcă era extras din titlurile de azi dimineață. Zoe, fermecătoare ca de obicei, s-a descurcat de minune să își jongleze multiplele "peruci" – metaforic și la propriu – iar Nae Cațavencu? Ei bine, am impresia că și-ar putea găsi locul în orice talk-show politic modern. Cetățeanul turmentat rămâne, desigur, simbolul nostru național – pierdut între urnele de vot și nedumerit cu cine să voteze. Junele Fănică, șarmant ca orice om politic de vârf actual. L-am regăsit pe Ghiță jucând pe picior absolut întreaga piesă.
Elementele scenografice au fost la fel de inspirate: mopul și găleata rămân în peisaj, ca o metaforă subtilă a insalubrității politice, iar hamacul din casa prefectului? De data asta, cred că i-am dibuit exact simbolistica, [oare și starea noastră generală?!?]: punerea la cale a tuturor intrigilor se face relaxat, într-un mediu relaxat.
Și totuși, la final, am ieșit din nou cu zâmbetul pe buze, pentru că ne-am dat seama că, deși lumea s-a schimbat mult în ultimii 100 de ani, Caragiale încă râde de noi și noi trebuie să reușim să râdem împreună cu el.
Am pierdut, am căutat și în final, am găsit, împreună cu actorii Teatrului Național "Mihai Eminescu" din Timișoara deja de două ori aceeași scrisoare! Așadar, ce-am învățat? Că politica e un joc vechi, dar că la final, cel mai important e să ne păstrăm simțul umorului.
Ne-am întors la școală cu un gând simplu: ”Râzi și tu, râd și eu, că de plâns... avem timp destul!” (fără a avea pretenția sau intenția de a mă apropia măcar de mesajul puternic proiectat la finalul piesei)
Cu fiecare început de an școlar, la Liceul Teoretic “Ioan Jebelean” pornim un nou capitol dintr-o poveste pe care o scriem împreună. E un loc unde fiecare pas pe care-l facem ne apropie mai mult de visele noastre, iar fiecare zâmbet ne amintește cât de importantă este călătoria.
Fie ca acest an să fie unul al curajului de a pune întrebări, al ambiției de a găsi răspunsuri și al bucuriei de a descoperi lucruri noi!
Am pornit la drum în zorii zilei, cu entuziasm si curiozitate spre Pădurea Cenad. Încă de la primele momente, am fost însoțiți de domnul Tibi, ghidul nostru, care ne-a condus cu pasiune prin pădure. Pe parcursul traseului, acesta ne-a împărtășit povești captivante despre fauna, flora și copacii seculari ai locului, bazate pe vasta sa experiență ca silvicultor, dar și trăiri personale ce au adus un plus de profunzime întregii drumeții.
Atmosfera a fost una plăcută, iar spiritul de echipă s-a conturat natural. Am făcut un popas pentru picnic, unde am avut ocazia să socializăm, să ne relaxăm și să surprindem în fotografii momentele frumoase petrecute împreună. Comunicarea în grup și timpul de calitate au fost elemente definitorii ale zilei.
Un alt moment memorabil a fost cel dedicat observării și identificării păsărilor. Cu ajutorul ghidului, am reușit să recunoaștem mai multe specii doar după trilurile lor, un exercițiu care ne-a apropiat și mai mult de liniștea și farmecul naturii.
Drumeția prin Pădurea Cenad a fost mai mult decât o simplă plimbare, a fost o ocazie de a ne reconecta cu mediul înconjurător, dar și un prilej de reflecție și comuniune cu cei din jur. O zi petrecută cu sens, într-un cadru natural deosebit.
