Written by Administrator on . Posted in Ioan Jebelean
"Nu una, ci treime de comori"
Cea mai veche, este comoara desgropată în anul 1799, comoară care a văzut lumina strălucitoare a soarelui de primăvară, în acest pământ însorit al Banatului nostru scump și care în urma vitregiilor vremurilor și a oamenilor, și azi este în Muzeul de Istorie a Artelor din Viena [...]
A doua strălucită și neprețuit de scumpă comoară, nu numai pentru Sânnicolau-Mare, ci și pentru întreg Banatul, nespus de valoroasă, iar pentru țara întreagă și neamul românesc de o deosebit de mare importanță, este Monumentul lui Mihai Eminescu, desvelit la 11 octombrie 1925, în fața gimnaziului, cel dintâiu monument ce s-a ridicat lui Eminescu în provinciile alipite și al treilea din țara întreagă [...]
A treia comoară nesecată - comoara comorilor - isvor de apă vie pentru Sânnicolau-Mare și toată împrejurimea, este școala, acest gimnaziu mixt, la care prin muncă fără popas de 22 de ani, am putut aduce limba, portul și neamul românesc din acest colț de țară, în integritatea drepturilor lui. "
Written by Administrator on . Posted in Ioan Jebelean
Scriu aceste rânduri din perspectiva unei fiice. Indiferent cât de neprofesional ar fi, această porțiune a site-ului liceului a rămas până acum vidă pentru că, eu, Dana Jebelean, construind acest site, când ajungeam la această secțiune nu găseam cuvintele, forma cea mai potrivită de a transfera acest gen de informații, și, de asemenea nu pot fi în același timp, administrator de site, dezvoltator web, profesor al liceului..
Și totuși sunt necesare..
Pentru că liceul nostru îi poartă numele. Și, pentru că majoritatea personajelor de acum din școală, profesori, elevi, personal didactic auxiliar sau nedidactic nu l-au cunoscut...
Cred cu tărie că menirea unui profesor de matematică nu este să le transfere elevilor gândirea sa, ci dimpotrivă, să creeze în clasă un mediu sigur, în care poți greși. Pentru că, la liceu, la o oră de matematică, încă e în regulă să greșești. Și să înveți din asta. Apoi, să te încurajeze să pui întrebări, să nu-ți fie rușine sau teamă că nu știi, ci să prinzi curaj să descoperi. Să fie capabil, oră de oră, să facă 20 de lucri simultan care nu au niciunul legătura cu matematica. Să aibă o pereche de ochi în plus ca să-i vadă pe elevi așa cum sunt, nu cum i-au etichetat alții sau notele obținute la un test în realitate nerelevant. Să vină la muncă chiar și atunci când este bolnav, să predea unei clase care nu vrea să învețe, să reușească să păstreze un loc special în inima sa pentru copii care nu sunt ai lui, să înțeleagă că și elevii din fața lui, câteodată au frământări serioase și au nevoie și de altceva decât de o nouă teoremă.
Am avut parte de un astfel de profesor de matematică în liceu... Omul care, atunci când eram în clasa a 9-a, m-a făcut să cred pentru câteva zile că versorii i și j sunt numiți după inițialele lui. S-a numit..se numește și trăiește încă într-un colțișor din sufletul meu, tatăl, profesorul de matematică, mentorul meu, IOAN JEBELEAN
Director al liceului începând din anul 1982
Profesor titular al unei catedre de matematică
Metodist al Inspectoratului Școlar Județean Timiș
Membru în Consiliul Consultativ al profesorilor de matematică din județul Timiș
S-a născut pe 2 aprilie 1943, în localitatea Igriș, județul Timiș, din părinții Arcadie și Vioara
Școala elementară o face în Igriș, între 1949–1956, urmează apoi cursurile Școlii Medii Mixte din Sânnicolau Mare în perioada 1956–1960. Urmează Facultatea de Matematică-Mecanică, secția Matematică-Fizică din cadrul Universității de Vest din Timișoara în perioada 1960-1965.
1965-1978: Profesor de matematică la Școala Generală Igriș (din 1966 directorul școlii)
1978-1980: Profesor de matematică la Școala Generală Saravale
1980-1990: Profesor de matematică la Liceul Industrial Sânnicolau-Mare
1990-2005: Profesor de matematică la Liceul Teoretic Sânnicolau-Mare
În perioada 1982 – 2005 este directorul liceului
Obține gradul didactic definitiv in 1969, gradul didactic II în 1974, gradul didactic I în 1978. Este primul profesor al liceului care vine prin concurs (de la Saravale la Sânnicolau-Mare) obținând cea mai mare notă pe zonă, 9.54
Scrie, și lasă neterminată lucrarea "Monografie a Liceului Teoretic Sânnicolau-Mare”. Este ultimul pasaj din carte, găsit lângă el în cancelarie, scris cu mâna pe o bucată de hârtie, în acea fatidică zi 19 martie 2005..
”Început în 1955, Liceul din Sânnicolau-Mare a dat în 50 de ani de activitate un număr de 5015 absolvenți, 4002 la învățământ de zi și 1013 la învățământul seral. O mare parte din ei au urmat învățământul superior. A afla numărul acestora este foarte greu. Dar putem sta liniștiți pentru că îi vedem peste tot, sunt printre noi. Alții au răzbit în viață pe alte drumuri care i-au putut face tot atât sau chiar mai fericiți. Cei care sunt departe, în țară sau peste mări și țări, suntem siguri că, cel puțin de două ori pe an, când încep școlile și când se ia vacanța de vară, în timpul examenului de bacalaureat, își amintesc de școala în care au trăit anii frumoși limpezi ai adolescenței. Aflăm despre unii că nu mai sunt. Trăiesc prin urmașii lor, rămânând în această școală un nume într-un catalog și într-o matricolă, o poză pe un tablou. Școala va dăinui dincolo de noi, cât va fi viață în acest colț de rai.
[...]
Lumina pe care o vezi în ochii elevului atunci când îl apreciezi corect, satisfacția pe care o simți când reușești să vezi această lumină, convingerea că școala trebuie să fie o oază de liniște aparentă, o scenă unde este necesar să se degaje mereu energii pozitive, au fost factorii care m-au călăuzit în cei 39 de ani de activitate, ca profesor de matematică, 32 de ani ca director, din care 10 la o școală generală dintr-un sat uitat de lume, satul meu natal, Igriș, scăldat de apele Mureșului, și 22 de ani la Liceul Teoretic Sânnicolau-Mare"
Prefață Prof. Ion Samoilă
Prefață Prof. Savu Voichiță
Prefață Prof. Dana-Marciana Jebelean
