Trupa de teatru a Liceului Teoretic ”Ioan Jebelean” a fost înființată în toamna anului 2022, la inițiativa d-nei prof. dr. Adriana Muntean, coordonatorul de proiecte educative a școlii noastre, sub îndrumarea d-rei prof. Alina LĂZĂRUICĂ.
După o lună de activitate intensă, membrii trupei și-au ales numele „Hobana” și au prezentat piesa, „Să fie bine pentru toți”, creație proprie, în cadrul unui mini-spectacol, organizat în școală, dedicat sărbătorii Crăciunului. Piesa surprinde, după un scenariu original, o cină de Crăciun într-o familie românească, în viziunea tinerilor actori amatori. Mâine, 21 decembrie, vor duce piesa pe scena Colegiului Național Ana Aslan din Timișoara, într-un schimb de experiență între cele două școli care a început în martie acest an. Le dorim să “Break a leg” pe scena timișoreană!
Mini-spectacolul a fost continuat de corul, proaspăt botezat ”Sfântul Nicolae” care ne-a cântat și încântat cu o suită de colinde psaltice executate sub coordonarea d-nului profesor dirijor Zoran DUȘCĂ.
În încheiere, elevi ai clasei a 11-a D au pus în scenă “Poveste de Crăciun” după Charles Dickens. Ne-am întâlnit deci cu Ebenezer Scrooge, un zgârie-brânză ursuz care îi privește cu ură pe toți din jurul lui. Asta până în noaptea de Ajun, când primește vizita spiritului Crăciunului care îl duce într-o călătorie uimitoare, pe alocuri înfricoșătoare, în urma căreia bătrânul se schimbă.
Vă lăsăm în continuare cu vorbele lui Viorel : “Crăciunul este despre iubire!”
În ultimele două săptămâni înaintea vacanței de iarnă, elevii câtorva clase ale liceului nostru au reușit să se mobilizeze, să facă apel la spiritul civic și la acea porțiune a sufletului pe care o avem toți, dar aleg doar unii să o lase să iasă la suprafață, și să doneze bani, bani pe care noi i-am transformat în pachețele specifice Crăciunului pe care le-am dus mai departe centrului de zi ”Sf. Maria” din orașul nostru.
Pentru o după-masă, reprezentanții liceului nostru, membri CȘE, au ales să-și petreacă timpul liber ajutând copiii din acest centru, oferindu-le suport și atenție, invitându-i sau acceptând invitația de a lua parte la activități distractive, învățând totodată lucruri noi.
Noi spunem că am reușit să creăm o atmosferă caldă pentru copiii din centru făcându-i să se simtă iubiți și apreciați. Am înțeles, după această experiență, că prin acțiunile noastre, putem face o diferență în viața acestor copii și le-am oferit ocazia de a se simți valoroși, de a-și dezvolta abilități și încredere în ei înșiși.
Această acțiune a fost o experiență deosebit de revelatoare pentru toți cei implicați, atât pentru copiii din centru cât și pentru noi. Noi am învățat să fim mai empatici, ne-am dezvoltat abilități de comunicare și relaționare cu ceilalți. De asemenea, am învățat că implicarea în proiecte de voluntariat, întotdeauna ne face să creștem puțin, să ne auto-depășim cu fiecare ocazie. Vom căuta să repetăm astfel de experiențe pentru că doar astfel putem să schimbăm lumea într-un mod pozitiv, chiar dacă începem prin acțiuni la nivelul unui orășel micuț din vestul tării.
Consiliul Școlar al Elevilor din Liceul Teoretic ”Ioan Jebelean”
Nu va urma un text despre liceul nostru .. nici despre iarnă, despre vacanță .. nici măcar despre spiritul Crăciunului. Vor fi doar cuvinte. Despre noi, despre voi, despre mine sau despre tine, cuvinte simple care nu își propun să ofere cuiva vreo învățătură în locul propriilor învățături. Fiecare are motivele lui pentru a fi sau a face ceea ce face. Dacă nu te vei regăsi în textul de mai jos, nu se întâmplă nimic, derulează în continuare, poți merge liniștit mai departe. Noi suntem, însă, aici. Poate și alții. Poate la anul vom fi și mai mulți. Și vă expunem câteva gânduri în rânduri, câteva ingrediente cu care putem găti ceva bun, fără să existe vreo rețetă. Pentru că, între timp, noi am aflat că ingredientul secret este doar dragostea.
Ni se întâmplă adesea să ne supărăm pe ei, pe bunici. Tot adesea uităm cine sunt ei, rădăcinile, cufărul acela plin de povești misterioase, fascinante, aduse dintr-o lume și timpuri îndepărtate. Întotdeauna, în preajma bunicilor, nepoții au curaj să facă toate poznele posibile, să-și exploreze creativitatea și să-și lase liberă imaginația. Toți avem sau am avut bunici. Cu gândul la ei suntem și când suntem mari și am depășit perioada poznelor. Pentru că e doar normal să nu-i uităm, să nu-i abandonăm, să privim cu recunoștință înspre ei, să întoarcem puțin din ce am primit și să ne manifestăm aprecierea pentru tot ceea ce ne-au dăruit atunci când au fost în stare să o facă.
Continuăm să credem că solidaritatea și implicarea trebuie să devină firești pentru societatea în care ne dorim să trăim.
Un ”mulțumesc” aparte voluntarilor noștri pentru răbdare, devotament și timp, oamenilor de la spital pentru profesionalism și calitate, tinerilor din 11A și 12A pentru generozitate și prezență, tuturor celor care ne-au sprijinit în aducerea la bun sfârșit a acestui proiect pentru susținere și implicare, vouă celor care citiți aceste rânduri pentru gândurile bune pe care le îndreptați spre NOI.
Avem deja o tradiție în a fi cu Regina Maria și Regele Ferdinand în preajma Zilei Naționale. Dacă anul trecut, Majestățile lor au fost personificate cu atâta grație de (acum) foștii elevi ai liceului nostru, Teodora Podereu și Alexandru Pop, anul acesta, summis auspiicis au decis ca regina Maria să ne fie alături într-un mod inedit!
Luni, 21.11.2022, elevii claselor a XI D și a XII D au participat alături de colegii lor din alte școli la vizionarea filmului documentar Maria, inima României. Activitatea s-a desfășurat în incinta cochetului cinematograf din localitatea Gottlob.
Inițiativa a aparținut Inspectoratului Școlar Județean Timiș și doamnei Mirela Arimia, cea care girează și coordonează mai amplul proiect Zilele Regelui; parte integrantă a acestei activități, doamna Mirela Arimia și domnul John Florescu au fost prezenți în sală și au răspuns tirului de întrebări venite cu naturalețea interesului spontan și nedisimulat al auditoriului.
Documentarul este o producție Chainsaw Film Production și se bucură de susținerea Academiei Române și a Institutului Cultural Român. Echipa de producție a filmului este condusă de sus-amintitul John Florescu, cunoscutul jurnalist american, cu origini românești. Filmul prezintă povestea unei importante epoci din istoria României, văzută însă prin ochii celei mai cunoscute femei din Europa interbelică, al cărei destin a fost influențat de evenimente petrecute în palatele regale din România, în saloanele Parisului, pe străzile New-York-ului, la Kremlin și chiar în sălbaticul Vest american. Dincolo de narațiune și eveniment istoric, filmul ne-a surprins prin imagini unice cu Regina, datând de dinaintea și din timpul Primului Război Mondial( vizita Familiei Regale a Rusiei din 1914 la Constanța, Cazinoul din aceeași localitate în timpul bombardamentelor nemțești din 1916 etc.), vocea Reginei, într-o versiune apropiată de realitate, dar și prin vocea inconfundabilă a naratorului, inegalabilul Marcel Iureș.
Am descoperit și redescoperit deci atât femeia care se ascunde în spatele Reginei, cu tot ce ține de dragoste interzisă și frivolitate specific feminină, dar și Regina României, participant activ pe front, îngrijind soldații răniți și bolnavii de tifos și de holeră; am descoperit Femeia și Regina care sfidează la masa tratativelor de la Paris lumea profund masculină a diplomației postbelice, o ”leoaică” care se adresează cu fermitate și acel je ne sais quoi ”tigrilor” europeni și inabordabilului Wilson. Am reevaluat, redescoperit, am pus în context și înțeles finalmente cuvintele Mariei ”Misiunea mea era aproape misiunea unui bărbat, felul meu de a pleda a fost acela al unei femei”
Post- scriptum...noi fetele am înțeles mult mai bine rolul unei rochii bine alese mersul istoriei!
În cursul acestei săptămâni s-a ținut, la Liceul Teoretic "David Voniga" Giroc, faza județeană a Olimpiadei "Tinerii dezbat". La competiție a participat, pentru prima dată de altfel, o echipă din partea liceului nostru, alături de echipaje de la mai multe licee și colegii naționale din județ.
"Important e să participi", spunea pe vremuri baronul Pierre de Coubertin, fondatorul Jocurilor Olimpice moderne. Participarea echipei noastre a fost una meritorie - în ciuda timpului scurt de pregătire - am ajuns pe podium, câștigând premiul 3. Experiența unei astfel de participări a fost cu siguranță benefică abilităților de argumentare, dar și de gandire critică și așteptăm cu entuziasm să vă propunem un club de dezbateri al liceului din următorul an școlar!
Moțiunile dezbătute în acest an la secțiunea începători au fost:
✅ Acest Parlament crede că transportul public gratuit în comunitățile urbane ar reduce semnificativ poluarea.
✅ Acest Parlament crede că, în învățământul liceal, ponderea disciplinelor umaniste ar trebui să fie superioară celei a disciplinelor exacte.
Alina PETRUȘ - profesor coordonator
"O zi plină de emoții, de surprize, de frica de a nu trece mai departe dar totodată de conștientizarea faptului că am putut pierde.
Am jucat 3 meciuri. Primele două fiind de început (dintre care doar unul a fost câștigat), iar celălalt în semifinală (pierdut).
Chiar dacă nu am câștigat toate meciurile, am impresionat prin: argumentele solide pe care le-am pus în dezbatere, prin încrederea avută în noi, prin gesturi, și bineînțeles prin ținuta care a fost lăudată de toată lumea.
Aceste lucruri ne-au ajutat să luăm locul 3 pe județ la olimpiadă.
Sunt foarte mândră de noi că am reușit într-un timp scurt să punem la punct cazurile și să ajungem la performanța aceasta.
La anul promitem să evoluăm și mai mult și să aducem măcar primul loc. ;) "
Wir teilen beide die Leidenschaft für die deutsche Sprache. Der Unterschied ist, dass ich sie während meiner Schulzeit fast vollständig ignoriert habe, oder besser gesagt, habe ich nur soviel Zeit damit verbracht, Deutsch zu lernen, wie es gereicht hat, um eine ordentliche Note in diesem Abschnitt des Schulkatalogs zu bekommen. Nach dem Abitur habe ich eine Pause vom Deutsch lernen gemacht. Vor ein paar Jahren, habe ich hauptsächlich aus persönlichen Gründen bemerkt, wie viele positive Ergebnisse es gibt und dass ich eigentlich auch Spaß habe, wenn ich Deutsch spreche, wenn auch nur auf Konversationsebene.
Wir leben in einem Gebiet Rumäniens, das stark von Westeuropa beeinflusst ist. Unsere Ferien verbringen wir im deutschsprachigen Raum. Eltern oder andere Verwandte arbeiten, leben sogar in Österreich, Deutschland oder in der Schweiz. Viele Unternehmen in unserem Gebiet arbeiten mit großen Firmen oder sind Filiale von Firmen mit Sitz in deutschsprachigen Ländern. Die Welt, wie ich sie in meiner Jugend kannte, existiert nicht mehr. Wir sind jetzt persönlich und beruflich viel offener für die zivilisierte Welt, egal ob es uns gefällt oder nicht. Es ist höchstwahrscheinlich, dass du (derjenige/diejenige, der/die diese Zeilen liest), obwohl du jetzt noch Schüler oder Schülerin bist, irgendwann in deiner zukünftigen Karriere auf das Bedürfnis stoßen wirst, Deutsch zu sprechen, und echte Vorteile haben wirst, wenn du sie bereits sprichts. Zumindest deswegen müssen wir uns anpassen.
Das Erlernen einer Fremdsprache im Erwachsenenalter ist viel schwieriger als in der Kindheit. Wir lernen Englisch und wir tun es leicht. Um uns herum wird Englisch gesprochen, Filme, Musik, alles ist auf Englisch. Nicht so mit Deutsch. Wer Deutsch lernen will, muss sich sehr anstrengen. Es fehlt der Kontext, die Sprecher zum Üben, alles was nötig ist, um eine Fremdsprache richtig zu sprechen. Und das merken wir erst als Erwachsene, als wir einen Job suchen, wie viel Vorteil es hat, wenn man sowohl Englisch als auch Deutsch spricht.
Das ist meine Erfahrung. Wir sprechen mit Alicia Toszer(10A), die als Teenager bisher auf deutscher Ebene einen anderen Weg als ich gegangen ist.
DMJ> Wann war dein erster Kontakt mit der deutschen Sprache? Wie alt warst du?
ABT> Mein erster Kontakt mit der deutschen Sprache war als ich 5 Jahre alt war. Es war mein letztes Kindergartenjahr, als meine Eltern mich in der deutschen Abteilung (der Gymnasialschule „Nestor Oprean“ nr. 2) anmeldeten. Um ein Schuler der deutschen Abteilung zu werden, folgte ich eine Vorbereitung in Deutsch, die ein Jahr dauerte. Diese Vorbereitung half bei der Bildung der Basis in Deutsch, also dort habe ich meine ersten Wörter auf Deutsch gelernt.
DMJ> Fiel es dir schwer, die Grundschule und das Gymnasium der deutschen Abteilung zu besuchen?
ABT> Nein, nicht wirklich. Ich glaube, dass in einem so frühen Alter, unser Gehirn eigentlich für jede Wissensquelle offen ist, einschließlich einer Fremdsprache. Bei der deutschen Sprache hat mir, außer der Schule, niemand geholfen und ich bin froh, dass ich es alleine geschafft habe.
DMJ> Glaubst du, dass es jetzt schwieriger gewesen wäre, damit anzufangen, wenn du nicht schon so jung Deutsch gelernt hättest?
ABT> Sicherlich..ja! Wenn ich jetzt anfangen würde, müsste ich neben Deutsch noch viel mehr lernen. Es ist gut, etwas zu lernen, wenn man mehr Freizeit hat, wie das Sprichwort sagt „Es ist wichtiger, etwas im Kleinen zu tun, als im Großen darüber zu reden“.
DMJ> Warum lernst du Deutsch?
ABT> Gute Frage, manchmal frage ich mich das auch. Am Anfang dieser Reise des Deutschlernens, habe ich Deutsch gelernt, nur weil ich in der Schule dazu aufgefordert wurde, aber mit zunehmendem Alter, wurde mir klar, wie wichtig es ist, eine fremde Sprache zu kennen. Es wurde eine Freude, Deutsch zu lernen. Eine große Freude. Wenn ich die Entscheidung, welche Schule zu folgen, anstelle meiner Eltern treffen könnte, hätte ich sicherlich genauso entschieden.
DMJ> Hast du schon eine Prüfung in Deutsch bestanden? Wie geht es weiter?
ABT> Ich habe schon eine Prüfung in Deutsch bestanden, genauer gesagt, die DSD-Prüfung (deutsches Sprachdiplom). Diese Prüfung besteht aus 4 Proben : das Leseverstehen, wo man einen Text bekommt und einige Fragen dazu antworten muss, dann folgt das Hörverstehen, wo man sich Interviews anhört und richtig auf dem Blatt einkreisen muss. Die dritte Probe ist die schriftliche Kommunikation, diese Probe besteht darin, einen Text zu einem vorgegebenen Thema zu verfassen. Die letzte Probe, die ich die wichtigste finde, ist die mündliche Kommunikation, wo man ein Thema auswählen soll und darüber ungefähr 15 Minuten spricht. Diese Prüfung endet mit dem Erreichen einer Stufe : A1, die schwachste, A2, oder B1, eine Stufe, in der man sich fließend auf Deutsch unterhalten kann. Ich möchte gerne mit der deutschen Sprache weitermachen, sie überall verwenden und vielleicht auch mal in einem deutschsprachigen Land arbeiten.
DMJ> Deutschland hat einige der renommiertesten Universitäten der Welt. Das Land schreibt die dritthöchste Zahl internationaler Studierender weltweit ein. Berlin wurde kürzlich zu einer der besten Studentenstädte der Welt gewählt. Denkst du darüber nach, zukünftig in Deutschland zu studieren oder dich für einen Erasmus-Aufenthalt in Deutschland zu bewerben?
ABT> Ich habe eigentlich viel darüber gedacht, in Deutschland oder auch in Österreich zu studieren, aber ich fühle mich nicht so bereit, allein in einem anderen Land zu leben, aber einen Erasmus-Aufenthalt in Deutschland hört sich wirklich lustig an.
DMJ> Tatsache ist, dass Deutsch die zweithäufigste (nach Russisch) gesprochene Sprache in ganz Europa ist. Wenn du eine Europareise planst werden deine Deutschkenntnisse bei mehr als einer Gelegenheit von Vorteil sein. Planst du, die deutsche Sprache privat, oder auch beruflich anzuwenden?
ABT> Wie ich oben noch erwähnt habe, habe ich einige Gedanken darüber, im Ausland zu arbeiten, also höffentlich werde ich auch in meinem Beruf die deutsche Sprache verwenden.
DMJ> Hast du Schwierigkeiten, das richtige Geschlecht für deutsche Substantive zu wählen? Für mich funktioniert die probabilistische Version. Die deustsche Sprache ist überwiegend weiblich. Wenn „die” nicht richtig klingt, dann wähle ich das Geschlecht basierend darauf, wie das Substantiv im Akkusativ klingt. Natürlich liege ich meistens falsch, und dann habe ich immer ein Wörterbuch in der Nähe.
ABT> Ja schon, manchmal treffe ich auch diese Schwierigkeit. Wenn ich einen Text schreibe, versuche ich immer ein Substantiv, bei dem ich nicht sicher bin, ob es „der“ oder „das“ hat, in Genitiv oder Dativ zu setzen, weil beide die gleiche Endungen haben, aber im Laufe eines Gesprächs, hoffe ich, dass niemand meine möglichen Fehler bemerkt.
DMJ> Wusstest du, dass das durchschnittliche Redetempo eines Deutschen 135 Wörter pro Minute ist? Um das besser vergleichen zu können, schauen wir uns den US-Rapper Eminem an. Er hat in seinem Song „Rap God“ unglaublich 250 Wörter pro Minute geschafft! Hast du Probleme, einem Muttersprachler zu folgen? Ich bin noch dabei, mit einem "wie bitte?" etwas Zeit zu gewinnen.
ABT> Nach diesen vielen Jahren, in denen ich Deutsch gelernt habe, fragte ich mich immer „Was kann so schwierig sein, als Rumäner in Deutschland Deutsch zu sprechen?” ... bis ich in Österreich war und die Realität mich traf. Ich ging zu einer Bank und war im Wartezimmer, als ein alter Mann zu mir kam und mich etwas fragte, aber das einzige Wort, das ich verstand war „Schirm”und ich sah, dass es draußen regnete. Ich hatte die gleiche Reaktion „Wie bitte?” und erklärte ihm, dass ich seinen Dialekt nicht verstanden habe.
DMJ> Deutsch ist bekannt für endlos langen Wörter. Welches ist das längste Wort, das du auf Deutsch kennst? Für mich gibt es natürlich [keine] Geschwindigskeitsbegrenzungen.
ABT> Das längste deutsche Wort das ich kenne ist „Elektrizitätswirtschaftsorganisationsgesetz“. Ich habe dieses Wort in einer Zeitschrift gefunden, die ich in Österreich gekauft habe.
DMJ> Warst du bereits in einem deutschsprachigen Land? Wann? Wie lange?
ABT> Ich war schon in einem deutschsprachigen Land, in Österreich. Es war eine neue Erfahrung für mich, aber ich habe es wirklich genossen. Alle schienen mir fit zu sein, alle gingen jeden Tag laufen, ernährten sich gesund, was mir seltsam vorkam, aber ich verstand, dass dies für jeden ideal zum Leben wäre.
DMJ> Was machst du gern in deiner Freizeit?
ABT> In meiner Freizeit denke ich gerne über meine Zukunft nach und dokumentiere mich über verschiedene Berufe, um die Vor- und Nachteile von jedem zu sehen. Also, ich backe auch Kekse gerne. In jegleicher Form und Art. Und natürlich genieße ich sie auch.
Schwuppdiwupp, unsere Zeit ist um! Ich habe unser Gespräch wirklich genossen, weil ich es sehr mag, jemanden zu finden mit dem ich mich auf Deutsch unterhalten kann. Alicia, ich bedanke mich ganz herrzlich bei dir für deine offene und ehrliche Art. Ich hoffe, noch mehr junge Menschen (sogar Eltern) zu beeinflussen früh mit dem Deutschlernen zu beginnen, für ihre Zukunft, um eine zusätzliche Option bei der Berufswahl zu haben.
Abschließend können wir feststellen, dass auf die Frage "wann ist es gut, mit dem Deutschlernen zu beginnen?" die richtige Antwort "gestern" wäre.
Poți citi traducerea acestui interviu scanând sau urmând link-ul
