Decembrie 1, 2024
„Și NOI am fost la Alba Iulia!”
„O viață întreagă veți mărturisi cu mândrie: «Și eu am fost la Alba-Iulia!» Fiii fiilor voștri vor chezășui puternic și fericiți rostind: «Și părinții noștri au fost la Alba-Iulia!»”.
Când Cardinalul Iuliu Hossu rostea aceste cuvinte, un ideal era pe cale să se împlinească, iar strigătul de luptă „Noi vrem să ne unim cu țara!” pornea la unison din piepturile pline de speranță a celor prezenți acolo.
Am pornit și noi spre Alba Iulia din dorința manifestă de a ne întâlni cu Țara, de a ne întâlni istoria, căci, și nu e retorică patriotardă, Alba Iulia e pur și simplu chintesența istoriei românești. În antichitate, pe locul actualei cetăți, a funcționat Castrul roman Apulum și sediul Legiunii a XIII-a Gemina, aviz celor care la Parada militară s-au eschivat a da un răspuns de etimologie cu evidente semnificații istorice. Între 1541 și 1711, orașul a fost reședința Principilor Transilvaniei, pentru ca, între 1600 și 1601, Alba Iulia să fie centrul politic al Moldovei, Țării Românești și Transilvaniei, unite vremelnic de Mihai Viteazul.
La 1 decembrie 1918, aici s-a ținut Marea Adunare Națională de la Alba Iulia care a dat glas principiului autodeterminării Transilvaniei și Banatului alături de Regatul României. Corolarul unirii va avea loc tot la Alba Iulia, în Catedrala Încoronării, când într-o frumoasă zi de octombrie a anului 1922, Ferdinand și Maria vor fi încoronați Regi ai României Mari.
Deci, noi am pornit spre Alba Iulia, așa cum se cuvine la ceas de sărbătoare națională: cu uniforma care ne definește, cu steaguri tricolore în diferite forme și mărimi și, evident, cu un portet al Reginei Maria, operă a talentatei Alexandra Magdău din clasa a XI-a D.
Mulțumim, Alexandra, că ți-ai dedicat timp și energie pentru ca Regina Maria să facă parte din frumoasa și entuziasta noastră delegație!
Tot mii de mulțumiri se îndreaptă înspre colegii acesteia, elevii clasei a XI-a D, cei care au și organizat excursia.
Alba Iulia știe să-și primească musafirii: ne-a pregătit o seară memorabilă, dedicată în egală măsură Sfântului Andrei, ca atare sărbătoriților zilei Andrei ori Andreea, și Zilei Naționale. Cadrul feeric și vocea inconfundabilă a Andrei au făcut din seara noastră un preambul perfect al zilei ce va urma.
Acum 106 ani, peste 100.000 de români au venit la Alba Iulia la Marea Adunare Naţională. Atunci, mulţimile au intrat fie pe la Poarta I a Cetăţii, urmând traseul celorlate porţi, fie prin partea de Vest a fortificaţiei, pe atunci „câmpul lui Horea“, în prezent zona din faţa Catedralei Încoronării. A fost o zi mohorâtă, cu cer întunecat de nori și ploi până seara. De altminteri, în instantaneele surprinse de Samoilă Mârza, fotograful din Galțiu, se vede cu certitudine acest lucru. În majoritatea clișeelor, oamenii stau la poză pe „covoare” de noroi, sub un cer întunecat și fără pic de soare.
Ziua noastră de 1 Decembrie a fost însă una superbă: un soare cât inima Jebelenilor ne-a încălzit mintea și sufletul pe parcursul întregii zile. Și pentru că am vrut să avem și noi propria reconstituire istorică, am ajuns pe „Câmpul lui Horea” prin partea vestică a Albei Capitolina unde, conform programului, erau primite soliile Cetăților de Scaun. În proximitatea Catedralei Încoronării, am urmărit noi și alte câteva mii de oameni Te Deum-ul dedicat Unirii. Pentru un moment, am crezut cu toții că ne-am întors în timp, că intonăm împreună cu Corul Teologilor din Blaj oda „Deșteaptă-te române”.
Focul de artificii tricolore ne-a readus înșă gălăgios la realitate, uluitoare reconstituire și magnific simbol: sunet de gloanțe descărcate, bubuituri ca de tun și un cer brăzdat de un fum roșu, galben și albastru care a îmbrăcat ca o mantie Catedrala. Marele Război a zguduit Europa din temelii, în ciuda tuturor manipulărilor imperiale. „Popoarele mele credincioase”, așa cum afirmase Carol I, au găsit calea și forța să-și deseneze propriul destin. Al nostru a fost colorat în roșu, galben și albastru. Istoria are însă propriile mijloace de a ne face atenți, nu doar la trecut, ci mai cu seamă în privința viitorului. Quo vadis? Răspunsul e și de data aceasta în mâinile noastre!
Și pentru că atunci „toate drumurile duceau la București”, ne-am îndreptat și noi spre locul unde, acum 106 ani, Iuliu Hossu va da citire Rezoluției Unirii. Și, de această dată, Rezoluția va fi citită de un reprezentant al Bisericii Unite cu Roma. În acest context și spre aducere aminte, ni s-a reamintit că toți cei care au avut un rol în actul unirii au murit în închisorile comuniste. Pe de o parte, Iuliu Hossu, neacceptând trocul propus de noile autorități, a fost arestat și aruncat pentru mulți ani în închisoare, pe de altă parte, și Iuliu Maniu, considerat unul dintre cei mai mari oameni politici români ai secolului al XX-lea. A făcut parte, alături de Vasile Goldiş, Miron Cristea şi Iuliu Hossu din delegaţia care a adus la Bucureşti Rezoluţia de la Alba Iulia. A fost arestat în 1947 și, în ciuda staturii sale politice, după 1948 a fost trecut la un regim de încarcerare, care a avut ca scop distrugerea lui fizică, lucru care s-a întâmplat în 1953. A fost îngropat pe ascuns într-o groapă comună, la Cimitirul săracilor de la închisoarea din Sighet.
Unul dintre cele mai spectaculoase momente ale sărbătorii Zilei Naționale la Alba Iulia a fost, ca de fiecare dată, parada militară. Conform surselor oficiale, la această paradă au participat peste 1000 de militari, cu zeci de vehicule speciale MApN, dar și cu un număr semnificativ de avioane și elicoptere de luptă.
E impresionant cum această desfășurare de forțe militare stârnește admirație și mândrie națională. Am fost și noi impresionați, în ciuda faptului că locurile din care am urmărit parada nu au fost prea ofertante.
Ne-am bucurat, prin urmare, de o zi superbă din toate punctele de vedere! Ne-am întâlnit cu istoria noastră și am salutat-o cu entuziasm, ca atare, e un fapt împlinit: „Am fost și NOI la Alba Iulia!”.
